M’PIZZU A LA ME TERRA
M’affacciavi spiranzusa
pi t’taliari un poch’i mari,
manc’u tempu e m’mi pintivi,
tutta st’acqua a m’mia un mi g’giuva.
Vennu c’ca, ma chi n’ni sannu?
Chi c’capiscinu r’u sali,
quannu sguazzanu cuntenti
un ci fa m’mali, nun c’abbrucia!
Spiam’a m’mia s’iddu mi doli!
Quannu ù cori l’haiu cunfusu,
quannu grira ed è m’marusu,
quannu po’ m’aisa un muru.
Un mi sentu a lu sicuru!
Je’ mi scantu si m’agghiutti,
si m’attira e po’ mi futti,
quantu piaghi m’pustimati!
Seru m’pizzu a la me terra
com’un foddi cunn’arreggi,
fussi lesta pi scappari,
ma un m’mi firu a’ abbannunari…
TRADUZIONE
AI BORDI DELLA MIA TERRA
Mi sono affacciata piena di speranza per guardare un po’ di mare, neanche il tempo di farlo, me ne sono pentita, tutta quasta acqua non mi fa bene. Vengono qua, ma che ne sanno? Che ne capiscono del sale! Quando scialacquano contenti non provano dolore, non avvertono bruciore. Domanda a me se fa male! Quando ho il cuore confuso, quando urla ed è agitato, quando poi alza un muro. Non mi sento al sicuro, ho paura che mi inghiotta, che m’attiri e poi mi freghi, quante piaghe infette! Siedo ai bordi della mia terra come un matto che non ragiona, sarei pronta per fuggire, ma non riesco ad abbandonare…
“La barunissa di Carini” di Maria Cristina Adragna







[…] “M’ pizzu a la me terra” di Maria Cristina Adragna […]