LUCIA
‘Ncatinata a lu munnu,
biniritta Carusa,
chi patisti lu nfernu
na la to Siracusa,
sugnu misa chi preu
p’attruvari la strata
ca mi porta a da banna
di sta vita addannata.
Ma un ci viu chiù di l’arma,
abbuccav’ a lu scuru,
si u m’accordi un aiutu
un mi sarvu sicuru,
fammi anticchia ri lustru,
cantegghica m’orientu,
si c’addumi na stidda
a lu me firmamentu.
Un mi torciu pi nuddu
ma ri Diu sugnu serva,
m’arrivavi a scantari
di la troppu mal’erva,
m’accuntentu a campari
in scarsizza e di nenti,
ma tu tenim’arrassu
a sti tinti sirpenti.
Biniricimi tutta
un firmarit ‘a l’occhi,
tu ti firi a sanari
ogni cosa chi tocchi,
pi fauri, l’ucchiuzzi,
dunaccilli a u me cori,
facci viriri amuri…
pi la raggia si mori!
Maria Cristina Adragna
LUCIA
Incatenata al mondo, benedetta ragazza, che patisti l’inferno nella tua Siracusa, sto pregando per trovare la strada che mi porti dalla parte opposta di questa vita dannata. Ma la mia anima non ci vede più sono caduta nel buio, se non mi dai un aiuto non mi salverò sicuramente, fammi un po’ di luce, improvvisamente mi oriento, se accendi una stella nel mio firmamento. Non mi piego per nessuno ma di Dio sono serva, arrivai ad aver paura della tanta erba cattiva, mi contento di vivere poverissima e di niente, ma tu tienimi lontani quei cattivi serpenti. Benedicimi tutta, non ti fermare agli occhi, tu riesci a risanare ogni cosa che tocchi, per favore, gli occhietti donali al mio cuore, fagli vedere amore…per la rabbia si muore!