Comincio con la premessa che il mio scritto non ha alcun intento “comparativo”.
Al giorno d’oggi, crescere figli maschi, ma anche femmine, non è affatto semplice.
L’obbiettivo di noi mamme è quello di preparare i piccoli fin da subito ad essere autonomi, indipendenti e soprattutto a non avere pregiudizi.
Avevo letto su un giornale d’informazione che dobbiamo insegnare alle ragazze che possono sempre tornare a casa, che troveranno rifugio indipendentemente dagli errori che commettono.
Sono d’accordo, ma non solo le ragazze hanno bisogno di questa sicurezza, anche i ragazzi.
Io, ad esempio, ho solo un figlio maschio, lui è il senso della mia vita, ho insistito per coltivare i suoi valori morali, essere corretto, rispettare ogni singola donna prendere decisioni, ma anche essere responsabile delle conseguenze.
Nella vita possono succedere tante cose, le situazioni sono sconosciute, perché a volte i ragazzi hanno bisogno di un rifugio e voglio che mio figlio sappia che, da me, per lui ci sarà sempre un rifugio, anche solo per un giorno o per una breve visita.
La società ha il concetto di “figlio di mamma” o “bamboccione “.
Certo che deve essere sempre forte e affrontare i problemi, ma quel ragazzo forte ha ancora bisogno di tenerezza.
Ho l’impressione che secondo le idee della “nuova società modernizzata”, la madre di un ragazzo debba allevarlo, educarlo come un vero uomo, e via… .
Se comunica con sua madre, non è un bamboccione , se viene a trovare i suoi genitori non vol dire che è succube di loro.
Li alleviamo come tutti i genitori, li adoriamo, mettiamo l’anima nel loro sviluppo, il ragazzo si sposa, crea una famiglia.
Ha anche genitori che gli offrono amore indipendentemente dall’età del bambino.
Oggi si grida forte che c’è uguaglianza nei diritti, la discriminazione di genere non è approvata, ma quando si tratta di sentimenti, l’uomo è sempre colpevole, ha sempre la responsabilità più grande, ma il diritto all’amore dei genitori è visto come un debole punto del uomo.
I genitori del bambino (sia la ragazza che il ragazzo) devono insegnare loro fin dalla tenera età che, indipendentemente dalla situazione, possono tornare a casa in qualsiasi momento e per qualsiasi cosa.
E i ragazzi hanno diritto all’amore dei genitori finché i loro genitori sono vivi.
Essere genitori è una grande responsabilità e non importa se il figlio è maschio o femmina…
Petit once
Bimbi
Ogni bambino
È un sorriso
Sulle labbra del tempo
Radici
Trandafira Nechita
Traduzione in rumeno
Încep cu premisa că ceea ce scriu nu are nici o intenție de a face „comparație”
În zilele noastre, creșterea fiilor, dar și a fiicelor, nu este deloc ușoară.
Scopul nostru, al mamelor, este să-i pregătim de mici pentru a fi autonomi, independenți și mai ales să nu aibă prejudecăți
Am citit într-un ziar informativ că trebuie să le învățăm pe fete că pot merge mereu acasă, că își vor găsi refugiu indiferent de greșelile pe care le fac. Sunt de acord, dar nu doar fetele au nevoie de această siguranță… și băieții.
De exemplu, eu am un singur fiu, el este sensul vieții mele, am insistat să-i cultiv valorile morale, să fie corect, să respecte fiecare femeie ,să ia decizii, dar şi să fie responsabil de consecințe. Se pot întâmpla multe lucruri în viață, situațiile sunt necunoscute, pentru că uneori copiii au nevoie de un refugiu și vreau ca copilul meu să știe că, la mine, va exista întotdeauna un refugiu pentru el, chiar dacă doar pentru o zi sau o scurtă vizită . Societatea are conceptul de „fiu al mamei” sau „bebeluș mare” Desigur, trebuie să fie întotdeauna puternic și să facă față problemelor, dar băiatul-bărbat puternic are încă nevoie de tandrețe. Am impresia că conform ideilor „noii societăți modernizate”, mama unui băiat ar trebui să-l crească, să-l educe ca un om adevărat şi …. Dacă comunică cu mama sa, nu este un bebeluș mare, dacă vine să-și viziteze părinții nu înseamnă că este dominat de ei. Îi creștem ca toți părinții, îi adorăm, ne punem sufletul în dezvoltarea lor. , băiatul se căsătorește, își creează o familie. Dar are și părinți care îi oferă dragoste indiferent de vârstā. Astăzi se strigă puternic că există egalitate în drepturi, discriminarea de gen nu este aprobată, dar când vine vorba de sentimente, omul este întotdeauna vinovat, el are întotdeauna cea mai mare responsabilitate, dar dreptul la dragostea părintească este văzut ca un punct slab.
Părinții copilului (atât fetiță, cât și băiat) trebuie să-i învețe de la o vârstă fragedă că, indiferent de situație, pot veni acasă oricând și pentru orice.
Și copiii au dreptul la dragoste părintească atâta timp cât părinții lor sunt în viață.
A fi părinte este o mare responsabilitate și nu contează dacă copilul este băiat sau fată …
Petit once
Copii
Fiecare copil
Este un zâmbet
Pe buzele timpului
Rădăcini
Trandafira Nechita 
Clicca sul link qui sotto per leggere il mio articolo precedente:
