“Se io potrò impedire
a un cuore di spezzarsi
non avrò vissuto invano.
Se allevierò il dolore di una vita
o guarirò una pena
o aiuterò un pettirosso caduto
a rientrare nel nido
non avrò vissuto invano”
Emily Dickinson
Tutti riteniamo che la pandemia ci abbia rubato la vita…
Sarà così?
Io penso che abbiamo imparato a riconoscere la fragilità, il dolore, la generosità in noi e negli altri.
Tutto è diverso
In primis il tempo che scorre che si trascina in giornate incolore con paura, rabbia, impotenza, attese, speranze…
Dialogando in silenzio con noi stessi in un modo che prima non abbiamo mai fatto.
L’assenza dei familiari degli amici ci ha fatto riflettere…
Riflettere sul nostro tempo interiore, silenzio interiore, la nostra fragilità, i nostri limiti.
Mi piace credere che siamo cambiati che nella nostra memoria rimangono imprese immagini dei dottori e degli infermieri generosi, l’immagine della solidarietà dei volontari che hanno aiutato la gente in difficoltà.
Forse per la prima volta abbiamo sperimentato la paura e affrontato il tabù della morte.
La paura ci ha frenato ci ha isolato ancora di più…
Forse la lezione della pandemia è condividere …
Petit onze
Triste
Vento spento
Canta senza voce
Fonte di riflessione, ascolto
Solitudine
Traduzione in rumeno
“Dacă pot preveni durerea unei inimi
Nu voi fi trăit degeaba Dacă aş ușura durerea unei vieți sau voi vindeca o durere sau voi ajuta
o pasăre căzută pentru a intra din nou în cuib
Nu voi fi trăit degeaba “
Emily Dickinson
Cu toții credem că pandemia ne-a furat viața …
Oare e așa?
Cred că am învățat să recunoaștem fragilitatea, durerea, generozitatea în noi și în ceilalți.
Totul este diferit
În primul rând, timpul care trece în zile incolore cu frică, furie, neputință, așteptări, speranțe …
Conversând în tăcere cu noi înșine într-un mod pe care nu l-am mai făcut până acum.
Absența familiei prietenilor ne-a făcut să reflectăm …
Să reflectăm asupra timpului nostru interior, a tăcerii interioare, a fragilității noastre, a limitelor noastre.
Îmi place să cred că în noi sa schimbat ceva şi că în memoria noastră rămân imagini de medici și asistenți generoși, solidaritatea voluntarilor care au ajutat oamenii în dificultate.
Poate pentru prima dată am experimentat frica și ne-am confruntat cu tabuul morții.
Frica ne-a reținut și ne-a izolat și mai mult …
Poate că lecția pandemiei este să împărtășim să dăruim …
Petit onze
Trist
Vântul stins
Cântă fără voce
Sursă de reflecție, ascultare
Singurătate
Trandafira Nechita
Clicca il link qui sotto per leggere il mio articolo precedente:
