Dialogo silenzioso…Dialog tăcut

142252

“Se io potrò impedire
a un cuore di spezzarsi
non avrò vissuto invano.
Se allevierò il dolore di una vita
o guarirò una pena
o aiuterò un pettirosso caduto
a rientrare nel nido
non avrò vissuto invano”
Emily Dickinson

Tutti riteniamo che la pandemia ci abbia rubato la vita…
Sarà così?
Io penso che abbiamo imparato a riconoscere la fragilità, il dolore, la generosità in noi e negli altri.
Tutto è diverso
In primis il tempo che scorre che si trascina in giornate incolore con paura, rabbia, impotenza, attese, speranze…
Dialogando in silenzio con noi stessi in un modo che prima non abbiamo mai fatto.
L’assenza dei familiari degli amici ci ha fatto riflettere…
Riflettere sul nostro tempo interiore, silenzio interiore, la nostra fragilità, i nostri limiti.
Mi piace credere che siamo cambiati che nella nostra memoria rimangono imprese immagini dei dottori e degli infermieri generosi, l’immagine della  solidarietà dei  volontari che hanno aiutato la gente in difficoltà.
Forse per la prima volta abbiamo sperimentato la paura e affrontato il tabù della morte.
La paura ci ha frenato ci ha isolato ancora di più…
Forse la lezione della pandemia è condividere …

Petit onze

Triste
Vento spento
Canta senza voce
Fonte di riflessione, ascolto
Solitudine

Traduzione in rumeno

“Dacă pot preveni durerea unei  inimi

Nu voi fi trăit degeaba Dacă aş ușura durerea unei vieți sau voi vindeca o durere sau voi ajuta

o pasăre  căzută pentru a intra din nou în cuib

Nu voi fi trăit degeaba “

Emily Dickinson

Cu toții credem că pandemia ne-a furat viața …

Oare e așa?

Cred că am învățat să recunoaștem fragilitatea, durerea, generozitatea în noi și în ceilalți.

Totul este diferit

În primul rând, timpul care trece în zile incolore cu frică, furie, neputință, așteptări, speranțe …

Conversând în tăcere cu noi înșine într-un mod pe care nu l-am mai făcut până acum.

Absența familiei prietenilor ne-a făcut să reflectăm …

Să reflectăm asupra timpului nostru interior, a tăcerii interioare, a fragilității noastre, a limitelor noastre.

Îmi place să cred că în noi sa schimbat ceva şi  că în memoria noastră rămân imagini de medici și asistenți generoși, solidaritatea  voluntarilor  care au ajutat oamenii în dificultate.

Poate pentru prima dată am experimentat frica și ne-am confruntat cu tabuul morții.

Frica ne-a reținut și ne-a izolat și mai mult …

Poate că lecția pandemiei este să  împărtășim să dăruim …

Petit onze

Trist                             

Vântul stins                            

Cântă fără voce           

Sursă de reflecție, ascultare             

Singurătate

Trandafira Nechita 

Clicca il link qui sotto per leggere il mio articolo precedente:

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here